TOT CE TREBUIE SA STII DESPRE TRASEUL PRIN VALEA LUI STAN
In acest articol, o sa va povestesc despre un traseu usor, care incepe de pe Transfagarasan. Asa cum si titlul indica, va voi oferi toate detaliile necesare parcurgerii drumetiei din Muntii Fagaras, prin Canionul Valea lui Stan, un traseu complex, cu cascade, scari si lanturi, care promit peisaje spectaculoase, combinate cu putina adrenalina. Traseul este considerat unul de via ferrata, (tip A, cel mai usor), desi personal, nu l-as incadra la aceasta categorie.
Fiind vorba despre un traseu relativ scurt și accesibil din punct de vedere al timpului necesar pentru parcurgerea lui, am decis să îl includem într-o excursie de o zi, având ca punct de plecare Bucureștiul, astfel ca nu a fost necesara rezervarea unei unitati de cazare. Am plecat dis-de-dimineata din oras, asa ca la ora 09:00 am ajuns la locatie, ne-am echipat rapid și am am inceput traseul, iar in jur de ora 17:00 - 18:00 eram deja inapoi acasa.
CUM AJUNGI LA INTRAREA PE TRASEU:
Traseul incepe de la prima curba de pe Transfagarasan (DN7C), inainte de barajul Vidraru, pe langa un cap de pod.
Pentru ca traseul este de tip circuit, am ales sa parcam masina la barajul Vidraru, iar de acolo pana la intrarea pe traseu, a trebuit sa ne intoarcem aproximativ 1 km, pe jos.
Partea cea mai neplăcută cu privire la aceasta portiune este faptul ca pe marginea drumului pot fi ursi cersetori. Noi am prins putin curaj sa trecem pe langa unul atunci cand am vazut un grup mai mare trecand fara incidente. Este posibil ca la momentul in care vei citi acest articol, toti ursii cersetori sa fie relocati de catre autoritati. Cel putin asa ni s-a promis, ca toti ursii care ies sa primeasca mancare de la turisti vor fi relocati in rezervatii si sanctuare.
DESPRE TRASEUL PRIN VALEA LUI STAN:
Punct de plecare: Transfagarasan (DN7C), putin mai jos de Vidraru;
Marcaj: punct rosu;
Durata traseu: aproximativ 4 ore;
Dificultate: usor din punct de vedere al solicitării fizice, mediu spre dificil, din punct de vedere al riscurilor;
Echipament necesar: bocanci cu talpă aderenta, îmbrăcăminte de drumetie, mănuși pentru catarat;
Alte informatii utile:
- nu se plateste taxa de intrare;
- daca nivelul apei este crescut, veti fi nevoiti sa traversati anumite portiuni de traseu prin apa;
- traseul este accesibil tot anul, dar nu este recomandat pe timp de iarna;
- desi sunt surse de apa pe traseu, nu garantez ca este potabila, astfel ca recomand sa aveti la voi apa de baut;
- cu multa grija si atentie, pot parcurge si copiii acest traseu, sub atenta supraveghere a adultilor;
- nu este semnal la telefon aproape pe intreaga lungime a traseului, astfel ca in caz de urgenta ar putea fi problematic;
Odata ce am intalnit panoul indicator cu "Valea lui Stan", putem spune ca am inceput drumetia. Inca de la inceput urcam si coboram doua scari, care ocolesc un baraj artificial, apoi continuam traseul pe valea paraului, printre pietre mari si alunecoase. Aceasta zona, cum este, de altfel, tot traseul, reprezinta o adevarata oaza de umbra si racoare in mijlocul verii, fiind mai mult decat binevenita in zilele caniculare.
Noi am parcurs acest traseu in mijlocul verii, in luna iulie, astfel ca am apreciat racoarea locului. Din pacate, paraul nu a avut debitul crescut, ba dimpotriva, a fost aproape secat. Evident, debitul si nivelul apei sunt strans legate de precipitatii, astfel ca, dupa o ploaie zdravana, sau primavara, dupa topirea zapezilor, cascadele o sa fie mult mai spectaculoase. Atentie mare, insa, cu privire la viituri, pot veni pe neasteptate, si din pacate, foarte multe persoane si-au pierdut viata din cauza lor.
Nu dupa mult timp, incepem sa vedem primele cascade si scari metalice, desi ne asteptam sa parcurgem mult mai mult din traseu pana sa ajungem la ele. Am aflat la fata locului ca, de fapt, canionul reprezinta, dupa aproximarile mele, cam 40% din traseu, restul fiind fie poteca prin padure, fie drum forestier, sau chiar drum asfaltat, daca punem la socoteala partea de inceput de mers pe jos pe Transfagarasan.
Ne bucuram, asadar, de cea mai frumoasa portiune a traseului, urcand scari metalice si admirand cascadele din apropierea lor. Aceste zone pot crea ceva anxietate pentru persoanele cu frica de inaltime, dar cu putina atentie, nu reprezinta un pericol. In momentul in care intalnim prima cascada, intalnim si primele scari, apoi traseul continua pe aceeasi structura, cu tot felul de "ajutatori" de catarare si podete. Vor fi atat scari metalice, cat si bucati de metal infipte in stanca si lanturi, care ajuta traversarea si catararea in anumite zone. Tot traseul este foarte bine pus la punct, iar scarile de metal sunt destul de solide si prezinta incredere.
Dupa ce traversam canionul, peisajul se schimba putin. Poteca ne duce prin padure, iar la un moment dat intalnim un panou indicator cu doua marcaje, ambele catre Poiana Calugarita. Dupa ce am cugetat putin, am hotarat sa urmam in continuare marcajul punct rosu, pe care l-am urmat inca de la inceputul drumetiei. In drumul nostru catre poiana, care pe panouri era estimat la o ora, am avut parte si de o urcare de aproximativ 30 minute, poate chiar mai putin, prin padure.
Odata ajunsi la Poiana Calugarita, punct ce l-as estima ca fiind aproximativ jumatatea traseului, intalnim un nou marcaj indicator care ne informeaza ca mai avem de mers cam o jumatate de ora pana la intalnirea drumului forestier, care urmareste marginea Lacului Vidraru. In aceasta poiana, am ales sa petrecem mai mult timp, astfel ca ne-am relaxat si am luat masa pe iarba, la umbra copacilor de pe margine. Trebuie sa recunosc ca mi-a fost putin teama sa nu apara vreun ursulet la picnicul nostru, dar din fericire, nu a fost cazul.
Ultima portiune a traseului, cea a drumului forestier, care duce catre Barajul Vidraru, si totodata catre locul in care am parcat masina, a fost pentru mine, o portiune neasteptat de lunga, dar in acelasi timp, o portiune neasteptat de frumoasa. A fost pentru prima data cand am vazut lacul dintr-o alta perspectiva si am fost cucerita de frumusetea lui. In drumul nostru, am gasit un podet pe care ne-am asezat pentru a admira peisajul si va spun sincer, cu greu am plecat de acolo.
Daca vreti sa va bucurati mai mult de lac si de peisaj, puteti opta pentru o plimbare cu vaporasul, sau cu barca. Pontonul de imbarcare se afla pe malul cu drumul asfaltat.
Pentru ca nu mai aveam nimic planuit pentru ziua respectiva, odata ce am ajuns la locul de parcare, am plecat inapoi catre Bucuresti.
Daca nu dispuneti de o masina, puteti rezerva o excursie organizata pe Transfagarasan, detalii aici.
UNDE TE CAZEZI PE TRANSFAGARASAN, IN APROPIERE DE INTRAREA PE TRASEU:
Daca planuiti sa petreceti mai multe zile in zona, puteti lua in considerare rezervarea unei unitati de cazare. Dintre cele disponibile pe Booking, cele care mi-au atras atentia sunt:
Hotel Posada Vidraru - unitate de cazare cotata la 4 stele, care dispune de camere twin. Este dotata cu piscina interioara, zona spa, bar si restaurant;
Cabana Zimbru Transfagarasan - unitate de cazare situata intr-o zona linistita, inconjurata de verdeata. Dispune de camere duble, sau apartamente, care pot acomoda pana la 5 persoane.
Barlogul din Vidraru - unitate de cazare, care dispune de camere duble, triple, sau o vila intreaga, care poate acomoda pana la 17 pesoane. Este dotata cu restaurant, bar si zona pentru gratar.
Poiana Mucenicului - unitate de cazare, care dispune de camere duble, twin, sau apartamente, care pot acomoda pana la 4 persoane. Dispune de parcare proprie.
ALTE TRASEE CARE INCEP DE PE TRANSFAGARASAN:
Daca doriti sa petreceti mai multe zile in zona, puteti adauga in itinerar si alte trasee. Exista mai multe optiuni, majoritatea drumetiilor incepand din apropiere de Balea Lac. Las mai jos cateva dintre cele mai cunoscute si spectaculoase dintre ele:
traseu usor catre Cabana Balea Cascada - Cascada Balea. Gasesti toate detaliile despre traseu aici;
traseu Lacul Balea - Lacul Capra. Dureaza aproximativ o ora si urmeaza marcajul triunghi albastru;
traseu Lacul Balea - Varful Moldoveanu. Dureaza aproximativ 14-16 ore si este recomandat sa fie impartit in doua zile. Nu este un traseu usor.
traseu Balea Lac - Varful Negoiu. Urmeaza marcajul banda albastra + banda rosie si dureaza aproximativ 8 ore dus-intors;
traseu Cabana Capra - Fereastra Zmeilor. Dureaza aproximativ 6 ore dus-intors si este de dificultate medie;
traseu Balea Lac - Varful Vanatoarea lui Buteanu, macat cu triunghi albastru.
CONCLUZII DESPRE TRASEUL PRIN VALEA LUI STAN
Traseul prin canionul Valea lui Stan a fost mult timp pe lista de trasee pe care imi doream sa le parcurg si pot spune ca realitatea de la fata locului a fost conform asteptarilor inalte pe care le aveam. Singurul lucru care m-a surprins, totusi, a fost faptul ca l-am parcurs mult mai usor decat ma asteptam. Judecand dupa conditia mea fizica (care este cel putin mediocra) l-as incadra in categoria traseelor usoare, foarte putin solicitante, care pot fi parcurse de catre orice persoana fara probleme care tin de mobilitate.
Citeste si despre alte trasee usoare - medii din Romania: Cascada Moara Dracului, Cheile Bicajelului, Varful Gropsoarele, sau daca sunteti mai curajosi, va puteti aventura pe un traseu de via ferrata.
Planificati-va vacantele in strainatate (si nu numai) cu Get your guide.
Daca v-a placut acest articol, il puteti distribui.
Pentru a fi la curent cu ultimele postari, va invit sa va abonati la newsletter, este necesara doar adresa de email.
Pentru mai multe destinatii de calatorie si fotografii, ma puteti urmari pe Instagram.
Multumesc ca ati citit!
Fotografiile si textul sunt protejate de legea dreptului de autor.
Acest articol contine linkuri de afiliere (primesc comision, fara sa va coste nimic in plus atunci cand rezervati ceva de pe unele linkuri catre care face trimitere acest website). Nu toate linkurile sunt de afiliere!
Autorul acestui articol nu este responsabil pentru alegerile cititorului, indiferent de consecintele negative sau pozitive ale actiunilor intreprinse de acesta dupa citirea oricarei pagini de pe acest website!
תגובות